Vreau, dar

Hmmm, de cate ori aud aceste cuvinte, imi vine in minte glumita cu cele doua blonde care stateau de vorba la un fum:

“ -Auzi draga, am fost luna trecuta la Paris si e fantastic!
-Aaa, tocmai vroiam iar sa merg si eu la Paris!
-Ai mai fost?
-Nu, dar am mai vrut!”

Chestiunea in cauza discutata mai sus, nu face in realitate nicio referire la faptul ca personajele sunt doua fete (de o anumita formare in acceptiunea spiritului de gluma) sau, mai mult, ca ar fi blonde. Am o veste tulburatoare pentru toata lumea: toti ne regasim in persoana blondei din povestea noastra. Vrem cutare lucru, il constientizam, il verbalizam, il putem atinge, dar cel mai important, IL SIMTIM. Cu toate acestea, ajungem sa il dorim iar si iar, dar nu il obtinem, aceasta pentru ca de fapt, ceva lipseste: actiunea in sine. Cu cat ne dorim mai mult timp si cu mai mare intensitate, cu atat ne indepartam de gestul intreprinderii unei actiuni in directia rezultatului dorit. Suna paradoxal, dar acest lucru ni se intampla tuturor, pe perioade mai scurte sau mai lungi, la varste fragede sau mai inaintate. Daca privim mai de departe lucrurile, putem observa ca devenim prizonierii a doua tipare perfect echilibrate intre ele si care rezoneaza in totala armonie unul cu celalalt, aidoma a doi electroni care isi intretin permanent miscarea orbitala in jurul nucleului: dorinta si lipsa actiunii. Acestea doua sunt perfect polarizate si se intretin reciproc. Mai mult, acest ansamblu il putem considera ca fiind un singur tipar, care devine foarte intim, foarte “drag” noua, ajunge sa ne conduca si sa ne altereze calitatea vietii personale si profesionale.

Ce se afla in spatele sau? Un lucru fundamental pentru fiecare din noi: FRICA. Frica aceasta are multe forme: de exemplu: daca actionez asa, ce vor zice ceilalti (ca si cum la propria nunta nu mai punem muzica deoarece suntem convinsi ca orice stil de muzica alegem, nu vom putea multumi cei 150 de invitati pana la ultimul – evident, asta nu se va intampla niciodata) sau mi-am dorit atat de mult timp, ca mi-e frica sa nu fac gresit tocmai acum. Frica este un sentiment foarte profund, ea se poate raporta la orice lucru, eveniment, emotie, situatie din trecutul sau prezentul nostru si de cele mai multe ori nici nu o constientizam. Frica paralizeaza, ne blocheaza actiunile, ne pune bariere si ne tine in loc. Avem “nevoie” de aceste bariere si ni le construim singuri cu unicul scop de a nu actiona. De aceea in realitate, ne folosim foarte mult constientul, analizam, calculam probabilitati de impact ale actiunilor posibile, punem termene de care nu ne tinem, cautam sa tragem de timp, ne pacalim singuri, mutam totul in timp si spatiu intr-o maniera pe care nici noi nu o mai intelegem, cadem prada proceselor si in final…obosim. STOP

Cum ar fi daca: am asculta cu adevarat inauntrul nostru, am observa emotiile legate de ceea ce dorim si am actiona conform a ceea ce simtim, fara a a mai fi sclavii proceselor noastre. Prin aceasta privire atenta si mutare a focusului crestem puterea noastra asupra rezultatului pe care dorim sa il atingem. Ii dam valoare, consistenta, iar efectul: in loc sa ne luptam cu fricile noastre, le inlocuim cu emotii strans legate de ceea ce ne-am propus. Este o transformare subtila si puternica in acelasi timp. Putem sta linistiti: subconstientul nostru este suficient de bine antrenat pentru a lua cele mai bune decizii fara a se pune in pericol raportat la lumea inconjuratoare. In acelasi timp ar elimina orice focus pe timp si spatiu, va avea solutia instantanee si cea mai eficienta. Cum ar fi daca l-am asculta? Pai primul lucru ar fi ca fata din poveste ar vedea Parisul. Cum? Nu stim, nu revenim la procese. Dar il va vedea. Nimeni nu spune ca procesul in sine nu va mai exista, el nu dispare, dispare doar focusul nostru asupra sa. Cu alte cuvinte rezultatul ne va da procesul si nu invers. Modul (procesul) prin care vom ajunge la rezultat este iarasi o chestiune absolut personala si la nivel informational sunt foarte multe metode si pasi “standardizati”. Ceea ce face aceasta noua abordare este o reala scurtatura peste tot acest proces in sensul scurtircuitarii sale. Este ca si cum ne-am focusa pe controlul rational al succesiunii miscarii exacte a membrelor atunci cand conducem o masina in trafic, fata de abordarea directa: o conducem si gata.

Multumirea de sine, eficienta si echilibrul interior atat profesional cat si personal capata o noua forma si o noua dimesiune. Acest nou mod de a privi lucrurile face ca intregul univers sistemic sa actioneze in sensul validarii actiunilor noastre.